Zgomotul este un sunet nedorit sau dăunător. Cele două caracteristici importante ale sale sunt frecvenţa, măsurată în Herţi (Hz), şi intensitatea, măsurată în decibeli (dB). Urechea umană este capabilă să detecteze frecvenţe cuprinse între 20 Hz şi 20.000 Hz. Frecvenţa joasă produce un sunet grav, iar frecvenţa înaltă, un sunet înalt, ascuţit. Înălţimea sunetului este percepţia pe care o avem asupra frecvenţei sunetului. Frecvenţa de acord normal, la de sus faţă de do central, este de 440 Hz. Sunetele sub 20 Hz (infrasunete) şi cele peste 20.000 Hz (ultrasunete) pot determina disconfort şi leziuni, chiar dacă nu pot fi auzite. Intensitatea sunetului sau tăria acestuia, se exprimă în decibeli (dB), scara acestuia fiind logaritmică. Pentru a lua în considerare sensibilitatea urechii la frecvenţă, intensitatea zgomotului la locul de muncă se măsoară în dB(A), unde 0 dB(A) este pragul de audibilitate. Senzaţia de durere se simte în jurul nivelului de 140 dB(A). Printre exemplele de niveluri tipice ale sunetului se pot enumera:
Există patru factori care determină nocivitatea zgomotului:
La un zgomot de cca. 140 dB, o singură expunere poate provoca o leziune permanentă a urechii. Din fericire, acest nivel de expunere la zgomot la locul de muncă este rar. În mod normal, vătămarea cauzată de zgomot se produce în timp. Expunerea prelungită la zgomot puternic poate conduce la dificultăţi de auz. Pentru protecţia lucrătorilor, Directiva UE din anul 2003 referitoare la zgomot, care urmează să intre în vigoare în toate Statele Membre în anul 2006, stabileşte o valoare limită a expunerii zilnice (8 ore) la zgomot de 87dB(A). |
miercuri, 18 martie 2009
INDEMN - ACCESATI SITE-UL AGENTIEI EUROPENE PENTRU SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu