ACCESATI SITE-UL AGENTIEI EUROPENE PENTRU SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA

ZGOMOTUL (2) Cum poate afecta zgomotul sănătatea şi securitatea lucrătorilor Protejarea lucrătorilor faţă de efectele zgomotului poate fi o sarcină dificilă deoarece trebuie luate în considerare atât caracteristicile particulare ale zgomotului la locul de muncă, cât şi alte riscuri existente la locul de muncă.  Zgomotul poate contribui sau poate fi un factor determinant pentru: Deficienţe de auz Leziuni ale urechilor, prin asocierea cu expunerea la substanţe ototoxice Stresul în muncă Risc crescut de accidentare la locul de muncă Vătămarea fătului în timpul sarcinii lucrătoarelor. Deficienţe auditive Aproape toţi ne începem viaţa cu cca. 23.000 de cili microscopici din cohleea, parte a urechii noastre interne. Aceşti cili detectează vibraţiile sunetului şi transmit semnale corespunzătoare către creier. Cu timpul, cilii şi terminaţiile nervoase ale acestora se degradează în mod natural cauzând deficienţele auditive legate de vârstă. Zgomotul excesiv poate, de asemenea, să afecteze cilii, conducând la pierderea auzului indusă de zgomot. De asemenea, zgomotul puternic poate cauza tinitus, precum şi alte deficienţe auditive. Pierderea auzului indusă de zgomot Pierderea auzului indusă de zgomot, descrisă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca fiind " boala industrială ireversibilă cea mai frecventă", este cauzată, de regulă, de expunerea prelungită la zgomot excesiv, de peste 85 decibeli (dB (A)). Deşi rareori dureroasă, leziunea este permanentă. Primul simptom este, de regulă, incapacitatea de a auzi sunetele ascuţite. În cazul în care continuă expunerea la zgomot excesiv, auzul se deteriorează în continuare şi există riscul de a nu mai fi auzite nici sunetele mai puţin ascuţite. De regulă, acest fenomen afectează ambele urechi. Pierderea auzului nu numai că poate priva o persoană de a lucra la întreaga sa capacitate, dar poate distruge şi viaţa socială a persoanei respective, izolând-o de comunitatea din jur. Tinitus Tinitus-ul este o senzaţie auditivă de ţiuit, şuierat sau zumzăit. Studiile au indicat faptul că o expunere prelungită la zgomot aproape că dublează riscul de tinitus. S-a constatat o incidenţă a riscului de tinitus de 54%, printre lucrătorii expuşi la niveluri ridicate de zgomot pe o durată de peste 10 ani. În cazul expunerii la zgomot cu caracter de impuls, incidenţa riscului de tinitus poate atinge 70 %. Şocul acustic În centrele de apel, precum şi în alte locuri de muncă, lucrătorii pot fi expuşi la şocuri acustice. Şocul acustic se defineşte ca o creştere bruscă a zgomotului cu frecvenţă înaltă transmis prin căşti; acesta poate fi determinat de interferenţe pe linia telefonică. Expunerea la aceste şocuri poate cauza durere, leziuni ale urechii, şi poate fi un factor al stresului în muncă. Deplasarea temporară a pragului de audibilitate Nu întotdeauna pierderea auzului are caracter permanent. O expunere de scurtă durată la zgomot puternic, cum ar fi muzica din cluburi, sau la zgomote cu caracter de impuls, cum ar fi exploziile, poate conduce la pierderea temporară a auzului la sunete înalte precum şi la tinitus; de obicei, auzul normal revine după câteva zile. Acest fenomen este cunoscut sub numele de "deplasare temporară a pragului de audibilitate". Interacţiunea cu "agenţii toxici" Diverse substanţe, inclusiv unii solvenţi şi metale grele, sunt ototoxice. Expunerea la aceste substanţe chimice poate afecta urechea. Studiile evidenţiază că expunerea atât la unele substanţe ototoxice, cât şi la zgomot, amplifică riscul de afectare a urechii. Stresul în muncă Sunetele puternice şi bruşte declanşează reacţii instinctive de tipul "luptă sau fugi", generând eliberarea de adrenalină şi cortisol. Aceşti doi hormoni măresc ritmul cardiac, presiunea arterială şi metabolismul, generând starea de "stres". Conform studiilor, unul din patru angajaţi din cadrul Uniunii Europene suferă de stres în muncă, ceea ce generează, la nivelul Uniunii Europene, costuri de miliarde de euro sub formă de timp de lucru pierdut, cheltuieli pentru îngrijirea sănătăţii şi alte cheltuieli. În general, stresul în muncă este determinat de mai mulţi factori de risc, unul dintre aceştia fiind zgomotul. Zgomotul nu trebuie să fie neapărat puternic pentru a cauza starea de stres. De exemplu, uneori este suficient un zumzăit slab, dar persistent. Modul în care zgomotul afectează nivelul de stres al lucrătorilor depinde de un ansamblu de factori, printre care, în special: natura zgomotului, inclusiv volumul, tonul şi previzibilitatea acestuia; complexitatea sarcinii de muncă efectuate de lucrător; limita stresului şi forma fizică a fiecărei persoane, inclusiv starea de oboseală. Riscul crescut de accidentare În Europa se înregistrează anual peste 7,5 milioane de accidente de muncă. Deşi este dificil de cuantificat rolul zgomotului în producerea acestor accidente, logica şi datele indică faptul că acest rol poate fi semnificativ. Zgomotul poate conduce la accidente prin: perturbarea comunicării verbale între lucrători; mascarea sunetului emis de un pericol iminent sau de semnalele de avertizare; distragerea atenţiei lucrătorilor, cum ar fi şoferii; creşterea stresului în muncă. Vătămarea fătului Zgomotul puternic poate afecta fătul în timpul sarcinii, chiar în condiţiile în care lucrătoarea gravidă poartă echipamentul individual de protecţie auditivă. Directivele europene transpuse în legislaţia Statelor Membre solicită angajatorilor să protejeze lucrătoarele gravide faţă de riscuri, inclusiv faţă de riscul indus de zgomot. Incidenţa zgomotului în muncă Statistici ale UE Pierderea auzului indusă de zgomot este una dintre cele mai frecvente boli profesionale din Europa, alături de afecţiunile dermatologice şi afecţiunile osteo-musculo-scheletale. 29% dintre lucrătorii din Europa sunt expuşi la niveluri ridicate de zgomot pe o durată care depăşeşte de un sfert din timpul lor de lucru. 20% dintre lucrătorii din Europa trebuie să ridice tonul peste nivelul normal al conversaţiei, cel puţin jumătate din timpul lor de lucru, pentru a se putea face auziţi. Se estimează că 39,5 milioane de lucrători din cele 25 de State Membre ale UE sunt expuşi la un nivel atât de ridicat de zgomot la locul de muncă încât trebuie să ridice vocea pentru a putea comunica cu alte persoane, cel puţin jumătate din timpul lor de lucru sau chiar mai mult. Acest număr este echivalent cu întreaga populaţie a Spaniei (cifre din anul 2000). Aproximativ 7% dintre lucrătorii din Europa consideră că munca lor le afectează sănătatea sub forma deficienţelor auditive – ceea ce reprezintă peste 13,5 milioane de lucrători. Date sectoriale Agenţia a identificat un număr de sectoare de activitate în care zgomotul excesiv prezintă un risc deosebit. Printre aceste sectoare se află următoarele: Agricultura, pescuitul şi silvicultura – Un studiu polonez consacrat fermierilor a constatat prezenţa "unor tulburări auditive considerabile" în cadrul acestei categorii profesionale şi faptul că principala cauză a acestei pierderi de auz a fost "zgomotul excesiv produs de tractoarele şi maşinile agricole". Centrele de apel – Un studiu danez a constatat că peste o cincime dintre operatorii unui centru de apel au declarat că au suferit un şoc acustic. Construcţii – 35% dintre lucrătorii în construcţii din UE au declarat că au fost expuşi la zgomot jumătate din timpul lor de lucru sau chiar mai mult. Educaţie – Într-un studiu danez, peste jumătate din profesori şi educatori trebuie să ridice vocea pentru a comunica, ceea ce reprezintă un număr mai mare decât în multe alte meserii din industrie. Divertisment – Un studiu finlandez a constatat că pianiştii corepetitori sunt expuşi la 94 dB(A) în timpul repetiţiilor, iar o soprană la peste 104 dB(A). Industria agro-alimentară – Nivelurile de zgomot în incinta liniilor de îmbuteliere a laptelui din Marea Britanie se ridică la 90 – 95 dB(A). Industria metalurgică şi siderurgică – În Franţa, o treime din cazurile de surditate din industrie sunt în sectorul metalurgic Transporturi (în special terestru şi aerian) – Peste 10% dintre lucrătorii din transporturi şi comunicaţii în cadrul a 15 state ale UE au considerat că sănătatea lor este supusă unui risc de afectare a auzului. Soluţii pentru reducerea riscurilor generate de zgomot Trei măsuri constituie cheia succesului: Efectuarea unei evaluări de risc Luarea măsurilor de prevenire sau de control a riscurilor Supravegherea şi analizarea periodică a eficienţei măsurilor puse în aplicare. Efectuarea unei evaluări de risc Înainte de a se lua orice măsură preventivă este esenţial să se evalueze riscurile induse de zgomot, inclusiv efectuarea de măsurări, dacă este cazul. Metoda utilizată pentru evaluarea riscului va depinde de condiţiile predominante la locul de muncă (de ex. tipul, durata şi nivelul de expunere) şi poate să includă eşantionări ale nivelului de expunere individuală a lucrătorilor la zgomot: Se identifică diferitele riscuri legate de zgomot în cadrul organizaţiei. De exemplu, există persoane expuse mai mult la zgomote puternice, cu risc potenţial de pierdere a auzului indusă de zgomot? Sau, zgomotul de fond din diferite zone de lucru ale organizaţiei creează personalului dificultăţi de comunicare, contribuind la creşterea riscului de accidentare? Sau, este natura zgomotului aceea care contribuie la nivelul ridicat de stres în cadrul organizaţiei? Se evaluează modul în care este afectat fiecare lucrător, inclusiv personalul angajat temporar sau cu timp parţial de muncă, precum şi lucrătorii mai vulnerabili, cum sunt lucrătoarele gravide. Se evaluează măsurile care sunt puse deja în aplicare pentru controlul nivelului de zgomot. Sunt aceste măsuri suficiente? Se înregistrează toate concluziile şi se comunică lucrătorilor, inclusiv explicarea semnificaţiei acestora şi a riscurilor potenţiale. Care sunt problemele de rezolvat? Măsuri de prevenire sau de control a riscurilor Eliminarea sursei de zgomot, dacă este posibil Introducerea unei politici de achiziţii "fără zgomot sau cu zgomot scăzut" pentru toate echipamentele tehnice din cadrul organizaţiei voastre. Multe state membre au o bază de date cu echipamentele care pot contribui la acest proces. Modul în care se instalează echipamentul – şi locul unde este acesta este amplasat – pot avea un efect deosebit asupra expunerii la zgomot a lucrătorilor, în aceeaşi măsură ca şi proiectarea locului de muncă. Controlul zgomotului la sursă În multe cazuri, eliminarea surselor de zgomot este imposibilă atât din punct de vedere fizic, cât şi practic. Totuşi, există o serie de posibilităţi de reducere a expunerii lucrătorilor, şi anume: Izolarea sursei de zgomot, de exemplu prin reamplasarea sau închiderea echipamentului într-o incintă. "Atenuarea" zgomotului sau vibraţiei echipamentului, de exemplu prin utilizarea unor suspensii metalice sau pneumatice sau prin introducerea unor amortizoare sau atenuatoare de zgomot la eşapări. O soluţie posibilă este reducerea vitezei de lucru a utilajului. O altă soluţie se referă la utilizarea curelelor de transmisie în locul roţilor dinţate zgomotoase; sau utilizarea sculelor electrice în locul celor pneumatice. Efectuarea unei întreţineri preventive periodice: atunci când componentele sunt uzate sau deteriorate, nivelurile de zgomot au tendinţa să crească. Această operaţie oferă, de asemenea, posibilitatea de înlocuire a componentelor cu altele mai silenţioase. Ori de câte ori se modifică un echipament, trebuie să se ia în considerare impactul ergonomic al modificării asupra celor care îl utilizează. Există tendinţa de a înlătura sau modifica acele măsuri care creează personalului dificultăţi în utilizarea echipamentului, ceea ce face ca măsurile să devină inutile. Măsuri colective de control În cazul în care zgomotul nu poate fi controlat în mod corespunzător la sursă, atunci expunerea lucrătorilor la zgomot poate să fie redusă prin modificări ale: Locului de muncă – absorbţia zgomotului într-o încăpere poate avea un efect semnificativ asupra reducerii expunerii lucrătorilor la zgomot Organizarea muncii – utilizarea metodelor de lucru care necesită o expunere mai redusă la zgomot (de ex. prin izolarea zonei de lucru zgomotoase şi restricţionarea accesului în această zonă) Echipamentul de lucru – modul de instalare şi amplasare a utilajelor şi instalaţiilor poate avea o mare importanţă în ceea ce priveşte reducerea expunerii la zgomot. Echipamentul individual de protecţie (EIP) Echipamentul individual de protecţie, cum sunt antifoanele interne şi externe, trebuie să fie utilizat ca o ultimă soluţie, după au fost epuizate toate eforturile de a elimina sau reduce zgomotul la sursă sau emisiile în mediul de muncă. Atunci când trebuie să se utilizeze EIP se iau în considerare următoarele aspectele: EIP trebuie să fie ales corespunzător pentru tipul şi durata zgomotului. De asemenea, acesta trebuie să fie compatibil cu alte echipamente individuale de protecţie utilizate; Lucrătorii trebuie să aibă posibilitatea de a alege între mai multe variante de echipamente individuale de protecţie auditivă astfel încât să selecteze cea mai confortabilă soluţie; EIP trebuie să fie depozitat şi întreţinut în mod corect; Trebuie asigurată instruirea corespunzătoare a lucrătorilor privind modul de utilizare, depozitare şi întreţinere a echipamentului individual de protecţie auditivă. Informare şi instruire Lucrătorii trebuie să fie informaţi şi instruiţi în scopul sprijinirii lor pentru a înţelege şi gestiona riscurile legate de zgomot. Informarea şi instruirea trebuie să includă următoarele aspecte: Tipurile de risc, precum şi măsurile care pot fi luate pentru eliminarea sau reducerea acestora; Concluziile evaluării riscurilor, inclusiv explicarea semnificaţiei acestora şi riscurile potenţiale; Utilizarea corectă a măsurilor de protecţie auditivă, inclusiv a EIP; De ce şi cum sunt identificate şi raportate simptomele privind tulburările auditive; Situaţiile în care lucrătorii au dreptul la supraveghere medicală şi scopul acesteia. Supravegherea periodică a riscurilor şi măsuri de control În funcţie de natura locului de muncă şi de expunerea la zgomot, poate fi necesară supravegherea stării de sănătate şi controlul zgomotului. Lucrătorii au dreptul legal la supraveghere medicală corespunzătoare în anumite situaţii, inclusiv la testarea audiometrică preventivă. În astfel de situaţii trebuie să se întocmească un dosar medical individual, iar informaţiile se vor pune la dispoziţia lucrătorilor. Cunoştinţele dobândite ca urmare a supravegherii medicale se vor utiliza pentru analiza riscurilor şi a măsurilor de control.