PREA MULTE OBLIGATII?

Un ins chitibusar, dar si cam carcotas, a ajuns la o concluzie socanta, pe care o vom prezenta si domniilor voastre in cele urmeaza. Domnia sa ne-a precizat din capul locului ca: “Legea securitatii si sanatatii in munca, nr. 319/2006, se refera, in cele unsprezece capitole ale sale, mai mult la obligatiile angajatorilor. Drept pentru care as face propunerea sa se numeasca Legea obligatiilor angajatorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca. Pai de ce nu, daca tot e plina de obligatii?” Dumneavoastra cum vi se pare propunerea aceasta? In ceea ce ma priveste, inainte de a-i da sau nu dreptate in cele sustinute, am luat in studiu Legea respectiva. Asa este, Legea 319/2006 are XI capitole. Intr-adevar, Capitolul III este dedicat obligatiilor angajatorilor. Astfel, Sectiunea 1 se refera la obligatiile generale ale angajatorilor ; Sectiunea 2 contine articole care reglementeaza aspecte privind serviciile externe de prevenire si protectie; Sectiunea 3 se ocupa de "Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor, pericol grav si iminent". Probabil ca insul nostru s-a ofuscat profund fiindca art. 10 (1) de la aceasta sectiune incepe chiar asa "angajatorul are urmatoarele obligatii”… si apoi in aproape toate articolele continute, angajatorul este in prim plan, la obligatii, bineinteles. Mai sa ia foc cand a vazut ca, hodoronc-tronc, Sectiunea 4 cuprinde "alte obligatii ale angajatorilor"… Chiar daca Sectiunea 5 se refera la "informarea lucratorilor" nu a putut trece cu vederea faptul ca si aici sunt articole sau alineate care "vorbesc" tot despre obligatiile angajatorilor. Si sustine, omul nostru, ca obligatii ale angajatorilor pot fi regasite si in urmatoarele sectiuni ale capitolului. Se pare ca a fost oarecum multumit de Capitolele IV si V. Aici nu sunt cuprinse, zice dansul, obligatii explicite ale angajatorilor.
Mergand mai departe, in studiul legii, desigur, am ajuns la Capitolul VI. Si aici, sustine carcotasul nostru, angajatorul e bagat in seama. Capitolul cuprinde cerinte exprese, ma rog, obligatii ale angajatorului cu privire la “comunicarea, cercetarea, inregistrarea si raportarea evenimentelor”. Iritat a fost si de scurtul Capitol VII. Adica de ce, oameni buni, pentru protejarea grupurilor sensibile la riscuri, tot angajatorii sa aiba obligatia sa amenajeze locurile de munca in asa fel incat grupurile astea sa fie protejate…
Parca innebunise cand am ajuns sa discutam despre continutul capitolelor VIII si IX. Perora ca angajatorii sunt pusi astfel la stalpul infamiei, ca ei au numai obligatii… ca nu se bucura de respectul societatii noastre… ca legea ar fi comunista, etc. etc.
Si toate astea fiindca, la un moment dat, mi-am permis sa-l intrerup si sa-i precizez ca argumentele sale sunt false si ca in mod firesc legiuitorul trebuia sa prevada obligatii pentru angajatori si ca legea securitatii si sanatatii in munca nu e o lege comunista si ca prin ea se transpun prevederile Directivei Consiliului nr. 89/39/CEE… Mi-a trantit telefonul in nas, lasandu-ma pe ganduri. Mi-am revenit repede si am concluzionat: insul acesta, carcotas si ofuscat, poate sa aiba ceva treptate, ma gandesc la unele formulari, dar sigur face parte din categoria celor care isi aduc aminte de securitate si sanatate in munca numai atunci cand in compania lor se intampla ceva grav si pentru care sunt trasi la raspundere.
Sigur omul meu nu face parte dintre cei care au apreciat spiritul modern al legii, precum si posibilitatile de actiune create pentru atingerea scopului acesteia. O mare parte dintre acestia pun mare pret pe calitatea pregatirii profesionale. Dupa ei o buna pregatire profesionala include automat si elementele care vizeaza securitatea si sanatatea în munca. Tocmai de aceea au grija ca la introducerea de noi tehnologii, progresul tehnic presupus de acestea sa fie bine însusit de lucratori, pe faze si operatii si din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca. Ei nu stau prea mult pe ganduri atunci cand trebuie sa se ocupe de promovarea unei reale abordari preventive a domeniului securitatii si sanatatii in munca, ei antreneaza toti actorii, inclusiv tinerii lucratori. Obiectivul lor de prima urgenta: promovarea activitatilor ce contureaza formarea si consolidarea unei adevarate culturi a preventiei, ale carei principale directii de actiune trebuie sa fie anticiparea riscurilor specifice activitatii productive si desigur, controlul manifestarii acestora...
Asta e, oameni si oameni...