MEDICINA MUNCII

METODOLOGIA DECLARĂRII BOLILOR PROFESIONALE   Potrivit legislaţiei, bolile profesionale sunt definite ca fiind afecţiunile determinate de agenţi nocivi fizici, chimici, biologici, existenţi în procesele de muncă, şi de suprasolicitare a diferitelor organe, aparate şi sisteme ale organismului în îndeplinirea sarcinilor de serviciu indiferent de tipul de contract de muncă existent între angajator şi angajat. Sunt boli profesionale şi afecţiunile suferite de elevi, studenţi, şi ucenici în timpul efectuării practicii profesionale. Intoxicaţia acută profesională se consideră şi accident de muncă. Boala transmisibilă profesională se declară şi ca boală transmisibilă, conform normelor antiepidemice. Declararea, cercetarea şi evidenţa bolilor profesionale constituie obligaţie în conformitate cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319 din 14 iulie 2006. Lista bolilor profesionale a căror declarare, cercetare şi evidenţă sunt obligatoriii este stabilită prin legislaţie. (Anexa 2).   a.Unităţi care au responsabilităţi în declararea şi circuitul cazurilor noi de boală profesională: orice unitate medicală în care medicul suspicionează un caz de îmbolnăvire profesională are obligaţia de a completa Fişa BP1; structurile de medicina muncii de toate tipurile: publice sau private care au obligaţia de a confirma profesionalitatea cazului de boală; clinicile de medicina muncii şi structurile cu paturi din ţară care stabilesc cu certitudine prin complexitatea examenelor de specialitate clinice, paraclinice şi de laborator, diagnosticul de profesionalitate pentru fiecare caz în parte; autorităţile de sănătate publică prin compartimentele de medicina muncii care declară cazul de boală profesională după întocmirea procesului verbal de cercetare a cazului de boală profesională, prin completarea fişei de declarare a cazului de boală profesională BP2. Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii unitate care aparţine de Ministerul Sănătăţii Publice.   b. Legislaţia care reglementează circuitul şi declararea bolilor profesionale Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319 /2006. HG nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006. Ordinul MS privind constituirea Registrului operativ naţional al bolilor profesionale şi a Centrului naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale nr. 188 din 23 februarie 2004 care legiferează înfiinţarea acestui centru la nivelul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti.   c. Formulare obligatorii (conform HG 1425/2006): Fişa de semnalizare BP1; Fişa de declarare a cazului de boală profesională BP2; Procesul verbal de cercetare a cazului de boală profesională; Raportarea anuală a situaţiei expunerii la agenţi nocivi (Formular elaborat de Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare boli profesionale pe baza Formularului Ministerului sănătăţii C.XIII Situaţia condiţiilor de muncă deosebite din întreprinderi, care a fost adaptat şi reactualizat conform clasificării activităţilor din economia naţională CAEN).   d. Circuitul informaţional privind declararea cazurilor noi de boală profesională la nivel naţional:   Semnalarea bolilor profesionale Bolile profesionale, precum şi suspiciunile de boli profesionale se vor semnala obligatoriu de către toţi medicii care depistează astfel de îmbolnăviri, indiferent de specialitate şi locul de muncă, cu prilejul oricărei prestaţii medicale: examene medicale profilactice, consultaţii medicale de specialitate. Medicul care suspectează o boală profesională completează fişa de semnalare BP1, şi trimite bolnavul cu această fişă la unitatea sanitara de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, în vederea precizării diagnosticului de boală profesională. Medicul specialist de medicina muncii examinează bolnavul, stabileşte diagnosticul de profesionalitate şi completează fişa de semnalare BP1 pe care o trimite oficial la autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, în termen de maximum 7 zile de la precizarea diagnosticului de profesionalitate.     Cercetarea bolii profesionale După primirea fişei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din cadrul autorităţii de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti cercetează în termen de 7 zile, având în vedere ruta profesionala, cauzele îmbolnăvirii profesionale. Cercetarea se face în prezenta angajatorului sau a reprezentantului acestuia ori, după caz, a persoanelor fizice autorizate în cazul profesiilor liberale, conform art.34 alin. (2) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă. Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al îmbolnăvirii respective şi se finalizează cu redactarea şi semnarea procesului verbal de cercetare a cazului de boală profesională. Acest document este semnat de toţi cei care au luat parte la cercetare, conform competenţelor, menţionându-se în mod special cauzele îmbolnăvirii, responsabilitatea angajatorilor şi măsurile tehnice şi organizatorice necesare prevenirii unor boli profesionale similare. În situaţia în care angajatorul sau reprezentantul acestuia ori, după caz, persoana fizică autorizată în cazul profesiilor liberale, sau inspectorul de muncă, ori lucrătorul, sau asiguratorul nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare ori cu măsura tehnică sau organizatorică formulată, se pot adresa, în scris, în termen de 30 de zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesională, Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de şanse şi de Ministerul Sănătăţii Publice. Soluţiile adoptate în aceste situaţii vor fi comunicate în scris celor interesaţi, în termen de 20 de zile de la data primirii contestaţiei. Procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională se înmânează angajatorului, medicului care a semnalat îmbolnăvirea, pentru evidenţa îmbolnăvirilor profesionale şi pentru a urmări realizarea măsurilor prescrise, precum şi medicului de medicina muncii din autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti. Pe baza confirmării caracterului profesional al îmbolnăvirii, medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea declara cazul de îmbolnăvire profesională, completând fişa de declarare a cazului de boala profesională BP2.    Declararea bolilor profesionale Dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se păstrează la autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi va cuprinde următoarele documente:    a) opisul documentelor din dosar;    b) istoricul de expunere profesională (documentul care certifică ruta profesională, şi anume copie de pe carnetul de muncă) şi, după caz, nivelul măsurat al agenţi nocivi, sau noxa identificată;    c) copie de pe fişa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul medical de medicina muncii;    d) istoricul stării de sănătate la locul de muncă (documentul eliberat de medicul de medicina muncii care asigură asistenţa de medicina muncii la unitatea respectivă);    e) documentul medical care precizează diagnosticul de boală profesională (biletul de ieşire emis de clinica/secţia de medicina muncii din structura spitalelor sau adeverinţa medicală emisă de medicul de medicina muncii care a precizat diagnosticul de boală profesională, în cazul în care bolnavul nu a fost internat) şi copii ale unor investigaţii necesare pentru susţinerea diagnosticului de profesionalitate;    f) procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională;    g) copie de pe fişa de semnalare BP1. Declararea bolilor profesionale se face de către autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, pe baza documentelor precizate, prin fişa de declarare a cazului de boală profesională BP2, care reprezintă formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate. În cazul în care unitatea la care s-a produs îmbolnăvirea a fost desfiinţată sau nu mai există la momentul precizării diagnosticului de boală profesională, cazul respectiv se poate declara prin fişa de declarare BP2 pe baza documentelor prevăzute. Cazurile de pneumoconioze, precum şi cazurile de cancer profesional se înregistrează la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul şi unde există factorii de risc ai bolii profesionale respective evidenţiaţi prin documente oficiale de la autoritatea de sănătate publică; ele se declară şi se păstrează în evidenţă de către autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti din judeţul sau din municipiul Bucureşti în care se afla agentul economic respectiv. Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, este răspunzătoare pentru corectitudinea datelor înscrise în fişa de declarare BP2. Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioză se confirma numai pe baza diagnosticului precizat de către comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli profesionale.    Raportarea bolilor profesionale Bolile profesionale nou-declarate se raportează în cursul lunii în care s-a produs îmbolnăvirea, de către autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii, Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilite conform legii. O copie a fişei de declarare BP2 se va înmâna lucrătorului diagnosticat cu boala profesională. La nivelul Centrului naţional de coordonare metodologica şi informare privind bolile profesionale se constituie Registrul operativ naţional informatizat al bolilor profesionale, care se reactualizează lunar cu datele din fişele de declarare BP2. Centrul naţional de coordonare metodologica şi informare privind bolile profesionale reprezintă forul metodologic care asigură asistenţa şi îndrumarea tehnică profesională în domeniul bolilor profesionale. Centrul naţional de coordonare metodologica şi informare privind bolile profesionale raportează semestrial datele privind morbiditatea profesională Autorităţii de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice. Centrul naţional de coordonare metodologica şi informare privind bolile profesionale transmite informaţiile de interes public privind bolile profesionale tuturor instituţiilor implicate în activităţi cu impact asupra Sănătăţii lucrătorilor. Lista bolilor profesionale ale căror declarare, cercetare şi evidenţă sunt obligatorii este prevăzută în anexă. Structurile de medicina muncii din cadrul autorităţilor de sănătate publică judeţene vor raporta cu o periodicitate anuală Centrului naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale situaţia absenteismului medical prin boli profesionale pentru cazurile nou-declarate în anul respectiv. Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca boala profesională, cât şi ca accident de muncă.   BOLILE LEGATE DE PROFESIE   Bolile legate de profesie sunt boli cu determinare multifactorială, la care unii factori determinanţi sunt de natură profesională. Lista bolilor legate de profesiune este prezentată în Anexa1   Bolile legate de profesiune nu se declară. Acestea se dispensarizează medical şi se comunică angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sănătatea lucrătorilor, în vederea luării măsurilor tehnico-organizatorice de normalizare a condiţiilor de muncă.   Precizare Unul dintre scopurile examenului medical periodic îl constituie depistarea şi diagnosticarea corectă a bolilor legate de profesie. Ele se dispensarizează utilizându-se aceeasi metodologie ca si cea folosita pentru bolile cronice. Dr. Adriana Todea Sef de sectie medicina muncii Institutul de Sanatate Publica Bucuresti